de Simona MIHĂILĂ
Spiritul Crăciunului, în numele căruia ne îndemnăm semenii să facă bine, ne dă prilejul să demonstrăm că nu suntem parte din gloata aruncătorilor de vorbe goale care umplu rețelele de socializare, de dragul ”tradiției”.
Pe 23 decembrie, în timp ce majoritatea dintre noi ne admiram bradul împodobit, făceam ultimele pregătiri pentru îndestularea mesei de Crăciun și transmiteam mesaje despre cum ar trebui să fim mai buni în numele Mântuitorului, o tânără din Vaslui își căuta cuvintele și forța de a ține piept durerilor atroce spre a ne scrie tuturor un altfel de mesaj. Unul în care ne cere să-i fim sprijin în lupta cu o boală grea.
Roxana Năstasă a lucrat la publicația județeană Est News și, apoi, la Evenimentul Zilei. Articolele sale au fost preponderent din Sănătate. A scris despre corupția de aici, despre incompetență, despre dubla suferința pacienților condamnați o dată la boală și, a doua oară, la nepăsarea sistemului.
Ea însăși hăituită de afecțiuni pe care le-a dus fără a se plânge cuiva, Roxana nu a cerut niciodată de la cineva, decât pentru alți oameni.
Până astăzi, când tânăra vasluiancă mărturisește că se pune în rândul celor neajutorați, căci nu mai poate lupta singură.
”Nu stiu de unde sa incep pentru ca nici macar nu sunt coerenta. Mi-e greu sa fac asta dar am nevoie de voi. Multi din voi stiti parte din povestea mea, lupta mea. Cand credeam ca se termina, cumva, si cand mai speram la o viata normala, sperantele mi-au fost spulberate odata cu umflarea unei maini. Am limfedem. O boala cronica, grea. Care a venit dupa multe grele duse in acest an crunt. Daca cautati, o sa vedeti mai bine ce inseamna. Practic bratul imi este umflat si ma doare crunt, nu reusesc sa dorm, sa fac nimic. E un chin continuu…si asa va fi toata viata (atat cat va fi ea). El se umfla tot mai tare pana se face urias. Din pacate, este vorba de mana dreapta. Asta inseamna ca scrisul, gatitul, munca, si toata viata mea normala cam iau sfarsit. Nu cred ca mai e cazul sa spun de ordin estetic si functional cum a venit asta pentru mine care imi doream sa muncesc, sa fac o casa, o familie, si restul, ca fiecare. Deocamdata pot sa mai scriu, fiindca degetele nu s-au umflat tare dar cred ca urmeaza. Mai am si fata umflata, si crescaturi in gura… si multe, multe. Multi stiti cam cate am dus cu sanatatea. Psihic sunt praf. Ceea ce este si mai greu pe langa acest greu ireparabil, este faptul ca medicii pun limfedemul pe seama unui cancer. Eu simt ca va fi rau, fiindca toate cam arata asta. Medicii deja ma compatimesc si am senzatia ca stiu mai multe decat mine. Oricat incerc sa ma mint ca va fi bine nu prea imi iese. Sper, insa, ca simtul sa ma insele, si asa cum de 7 ori nu a fost cancer sa nu fie nici acum. Si sa raman doar cu povestea cu bratul care si ea singura este ingrozitoare. In orice caz, tot ce traiesc e foarte greu, dincolo de cuvinte. Ma asteapta, asadar, un drum greu, cu investigatii multe, cu biopsie, si toate cele care vor incepe pe data de 27, a treia zi de Craciun, sau pe 28. Eu sper din toata inima ca nu va fi asa si ca viata mea nu se va termina acum, in acest mod, dupa cate am dus. Sa trec la subiect, am nevoie de ajutor financiar sa merg mai departe. Ma asteapta investigatii multe, costisitoare, si cine stie ce altele. Pentru brat am nevoie de terapie toata viata, mai multe sedinte pe saptamana care costa, as avea nevoie si de psihoterapie, trebuie sa fac si biopsie si multe analize, am de platit si chirie, o am si pe mama in grija…si multe, multe, ce ma apasa si ma inspaimanta mai ales avand in vedere faptul ca nu stiu daca voi mai putea lucra. Pana acum m-am descurcat.. Si de acum vreau sa fac tot ce se poate pentru mine si cred ca oricare ar face asta. Toti banii din salariu si ce am mai avut strans ca fiecare sunt pe terminate. Din februarie, am cheltuit enorm, cu crescaturile din gura, cu durerile de spate, cu analize peste analize si consultatii la zeci de medici. Nu mai spun ca daca ar fi sa am cancer, este grav si nu vreau nici sa ma gandesc la varianta asta. Va trebui probabil sa plec undeva, sa fac ceva…daca se poate. Ramane de vazut, va tin la curent. Va rog, asadar, din tot sufletul, daca puteti sa ma ajutati. Multi poate stiti cum e, in greu sa duci si grija banilor. Poate si eu candva v-am ajutat in vreun fel sau poate nu, dar cu siguranta as fi facut-o intr-o asemenea situatie. De asemenea, cei care nu puteti, va rog macar sa ma purtati in rugaciune. Vreau sa traiesc, vreau sa fiu bine, vreau sa lupt! Si singura…nu pot.
Contul meu este:
RO97 UGBI 0000 0620 4168 9RON, deschis la Garanti Bank pe numele Nastasa Oana-Roxana
P.s. am inteles ca la unii nu functioneaza, asa ca mai am un cont de rezerva, al prietenului meu:
RO40 RNCB 0683 0904 0604 0001, deschis la BCR pe numele Popa Marius. BIC RNCBROBU
Va multumesc si va doresc sanatate fiindca nu este nimic mai pretios pe lumea aceasta!”.
Suntem alături de tine, Roxana! Multă sănătate!
