Bârladul, Vasluiul, Hușul ar fi fremătat în această lună de emoția fără vârstă a celei mai populare tradiții în aer liber: bâlciul anual.
Pandemia de coronavirus a suprimat pentru prima dată de când a fost inventată noțiunea de bâlci pe teritoriul României singurul eveniment public unde vasluienii își lăsau la ușă papucii de adulți, pentru a fi copii fără griji pentru câteva ore.
La această oră, Mihai Lichiardopol (Moco), împreună cu soția, băieții și nurorile lui, cu nepoții, sora, cumnații și alte neamuri, ar fi străjuit în rulotele lor ultramoderne zona de desfășurare a bâlciului.
Este prima vară de când au deschis ochii pe această lume, când stau acasă. Prima vară când familia de greci Lichiardopol, cea care a pus bazele primelor parcuri de distracții din țara noastră, nu a pornit caruselurile cu lanțuri, parașute, ”căișori”, Balerina, pistele de mașinuțe, trenulețele electrice, echipamentele ”Extrem” ori sky-lift.
Moco și ai săi se prefac că așteaptă cu răbdare ca pandemia să treacă. În realitate, li se pare că timpul stă în loc.
Cu toate acestea, nu se plâng.
”E greu, nimic de zis. Chiar sunt momente când e foarte greu. Dar se știa de prin februarie că se va ajunge aici. Și pe bună dreptate. Astfel de evenimente – bâlciuri, festivaluri, spectacole, târguri, concerte – pot deveni adevărate focare de infecție.
Sunt frecventate de câte 15.000 – 20.000 de oameni. Ar fi cumplit și trebuie să fim cu toții conștienți că nu e vorba doar de sănătate, ci și de viața nostră. Nu e vorba doar de România sau de vreo două țărișoare. Suntem în această poveste urâtă întreaga planetă. Nu e normal să ne prefacem că negăm existența acestui virus doar pentru a ne proteja afacerile. Cui mai folosesc dacă murim? Nu suntem primii, nu vom fi nici ultimii contemporani ai unor vremuri vitrege. Au fost războaie, molime, dezastre, lumea părea că se oprește, s-au prăbușit economii dar… viața a continuat. Nu ne-am omorât cu toții, de dragul banilor. Să avem răbdare și să avem credință”, este mesajul lui Moco Lichiardopol, exponentul familiei datorită căreia în România a fost statornicită tradiția bâlciului.
Mihai (Moco) este nimeni altul decât fiul lui George Lichiardopol, pionierul agrementului din țara nostră. Cel care, în 1953, a adus pentru prima dată pe aceste meleaguri un carusel cu lanțuri. Până atunci, bunicii și străbunicii noștri care veneau la iarmaroc pentru schimburi comerciale nu văzuseră instalații de agrement, în afară de străvechile leagăne sub formă de bărcuțe. (Simona MIHĂILĂ)
