de Simona MIHĂILĂ
Cotu Negru este un cartier istoric al Bârladului, cunoscut în vechime drept Mahalaua din Sus de Cacaina. Sub această denumire apare menționat pentru prima dată într-un document oficial (“Tabla măsoriștei târgului de la 1815 pe toate mahalalele mărginașe și Vatra Veche”).
Nu se știe exact când localnicii au ales să-i spună Cotu Negru, dar unii dintre localnici spun că numele ar putea avea legătură cu un fenomen meteo pe care puțini
dintre cei care mai trăiesc în prezent l-au apucat: un val de ceață extrem de gros care apărea des deasupra mahalalei.
Cândva, între Cotu Negru și satul Perieni era o livadă imensă de peri, motiv pentru care zonei i se spunea Valea Perilor. De aici provine, se pare, și numele comunei Perieni. Mulțimea de copaci făcea ca valea să fie ceva mai răcoroasă decât restul urbei, însă principalul efect era formarea ceții. Cei care intrau în cartier, mai ales dimineața sau seara, erau izbiți de negura groasă care învăluia zona.
“Cotenii” – cei mai vânjoși dintre bărbații târgului
O altă semnificație a denumirii cartierului are legătură cu faima de temut pe care și-au atras-o locuitorii de aici, în urma unei tradiții care a fascinat în aceeași măsură în care a înfiorat generații întregi de bârlădeni: bătăile pentru supremația asupra pășunilor târgului.
Pe vremuri, pășunea era aprig disputată în fiecare an de toți crescătorii de vite. Bătrânii spun că primăria o administra doar ”cu numele” și că stăpânul real era… cel mai mare bătăuș. Era mare lucru să administrezi pășunea, deoarece pe lângă că treceai foarte important în breasla crescătorilor de animale, în buzunarul tău intrau toate taxele de pășunat.
Așa că, primăvara sau toamna, erau organizate bătăi crunte, în care evoluau cei mai vânjoși bărbați ai târgului. Se băteau cu pumnii, cu picioarele, cu bâtele, cu lanțurile, cu pietre. Erau destui care se întorceau acasă fără dinți, cu oase rupte sau plini de sânge.
De cele mai multe ori, din bătăile acestea nemiloase au ieșit învingători “cotenii”, adică bărbații din Cotu Negru. În timp, li s-a dus vestea de cei mai vânjoși, cei mai aprigi și cei mai răi din Bârlad.
Cetățenii orașului se temeau de ei și rareori îndrăzneau să treacă prin cartier.
Peste ani, obiectul concursurilor de bătăi s-a pierdut, însă tradiția a rămas și s-a respectat până mai târziu de 1950. An de an, erau organizate bătăi între cartiere. Mai întâi pentru fete, mai apoi, pur și simplu, pentru “a ține frica”, adică pentru a ști de frică.
După “coteni”, cel mai adesea au “ținut frica” muntenii, adică cei din Cartierul Munteni. Era o dovadă de bărbăție să te înscrii într-o asemenea competiție, în care niciodată forțele de ordine nu s-au amestecat.
Citeste si:
LEGENDELE BÂRLADULUI Crăciunul și Anul Nou în Bârladul de odinioară
LEGENDELE BÂRLADULUI Casa Roșie, bijuteria construită după modelul Arsenalului din Veneția. Ce secrete ascunde cărămida adusă cu vaporul din Italia
LEGENDELE BÂRLADULUI: Podul Verde. De ce a fost aleasă culoarea verde pentru singurul pod din Bârlad declarat monument de patrimoniu național?
LEGENDELE BÂRLADULUI Intersecția Gura Leului. Povestea cișmelei în formă de cap de leu
